Pagini

Tuesday, 19 July 2011

Reuniunea (William Gammill)




Fragment din cartea "Reuniunea" de William Gammill, pe care o puteti comanda la editura For You Aici

Nu este o scenă întâmplată în dormitor, nu e vorba de vise sau somn. Stând pe canapea, complet treaz, cu ochii larg deschişi, am început să-mi amintesc lucruri pe care e imposibil să le fi cunoscut înainte şi despre care nu-mi amintesc să fi citit vreodată.

Patru miliarde de ani în urmă, se pare, specia umană era o rasă-rădăcină răspândită prin tot universul, părea să nu aibă propria galaxie sau planetă. Era întotdeauna clasa muncitoare, erau aproape sclavi.

Din nu ştiu ce motiv, s-a hotărât că vor fi subiectul a ceea ce s-a numit, ulterior, „nobilul experiment”. Prin urmare, oamenii au fost „culeşi” (cuvântul nu-mi aparţine) din întreg universul şi aduşi pe Andromeda (nu sunt sigur dacă este vorba despre galaxia Andromeda, sau sistemul solar din propria noastră galaxie; poate nu trebuie să ştiu).

Acolo, au participat la cursuri premergătoare vieţii pe Pământ, împreună cu o rasă de Fiinţe de Lumină, care s-au oferit să participe la experiment. Am ajuns toţi pe Andromeda şi ne-am început pregătirea.


Pe Andromeda, am trecut printr-o lungă perioadă de formare. Nu pot spune cât a durat, deoarece, în afara celei de-a treia dimensiuni, timpul are tendinţa de a se extinde sau de a se comprima, în funcţie de situaţie.

Restul universului este într-o stare de prezent continuu, programează evenimente, dar nu urmăreşte factorul timp.

Nu sunt sigur nici dacă „patru miliarde de ani” înseamnă cu adevărat patru miliarde de ani. Pur şi simplu, vă spun ce mi s-a spus.

Oricum, fiecărei Fiinţe de Lumină i-a fost repartizat un grup sau o familie de oameni, pentru a trece prin experiment împreună.

Ne-am început pregătirea prin a ne pune „costumul” de om în fiecare zi, pentru a ne obişnui – ca nişte costume spaţiale, cu care trebuia să ne obişnuim.

În fiecare zi ni se cerea să punem cel puţin un astfel de costum uman şi să-l purtăm toată ziua; doar noaptea îl puteam scoate.

Îmi amintesc cât de anormale, chiar sufocante, erau aceste costume umane la început, cu nasturi, noduri şi diferite anexe ciudate de care nu aveam nevoie la vremea aceea.

Am făcut primele planuri pentru existenţa unui corp-ego personal, care să aibă grijă de costumele omeneşti cât timp eram pe planeta Pământ, dar nimeni nu voia să-l încerce încă.

Un element esenţial al experimentului presupunea pierderea memoriei, pentru a fi total implicaţi în experiment, ca „băştinaş”.

A trebuit să fim convinşi şi convingători, până la cel mai mic detaliu. În acest sens, o mare parte din memoria noastră genetică trebuia ştearsă, pentru a fi autentici. Trebuia să părem băştinaşi; trebuia să credem că eram oameni.

Îmi amintesc cum stăteam în clasă, împreună cu o mulţime de alte fiinţe din întreg universul, şi râdeam cu toţii de ideea de a ne pierde memoria, imaginându-ne că suntem cu adevărat costumele pe care le purtam.

Părea interesant, chiar amuzant. Fiind zei, fiind acolo, nimeni nu şi-a închipuit cât de totală va fi pierderea de memorie – şi nici consecinţele.

După pregătirea şi educaţia de pe Andromeda, am fost transportaţi în constelaţia Lyra/Vega, chiar în centrul acestei galaxii, în Calea Lactee.

Eram fiinţe de dimensiunea a unsprezecea, fiinţe stelare – nu eram încă oameni – dar cea de-a treia densitate era în formare, iar pe planeta Pământ se puneau întinderi de teren uscat, pregătind-o pentru sosirea noastră.

De pe Lyra ne-am separat în grupuri mai mici şi am plecat în diferite părţi ale galaxiei, pentru a ne continua pregătirea.

Unii au plecat pe Sirius, pentru a învăţa fizica celei de-a şasea dimensiuni – geometrie sacră, ingineria luminii şi alte lucruri de genul ăsta. Unii s-au dus în Pleiade, pentru a primi o „natură emoţională” – pasiunea la un capăt al spectrului, Inima plină de Compasiune, la celălalt.

Ne-am încercat, pentru prima dată, corpul emoţional. Doar pentru o perioadă scurtă. Era minunat, dar şi înnebunitor în acelaşi timp. Singurul lucru care a făcut ca această experienţă să fie suportabilă a fost faptul că mai aveam încă memoria intactă. Am regândit şi reproiectat din nou, personalitatea-ego.

Am vizitat Biblioteca Universală de pe Alcyone, din Pleiade, şi chiar am ajutat la construirea unei noi aripi, care era dedicată în exclusivitate supravegherii de către întregul univers, a desfăşurării experimentului.

Am râs din nou, la gândul că noi construiam o bibliotecă şi un set complex de înregistrări, într-un loc pe care vom uita curând cum să-l găsim – sau chiar că există.

În final, ne-am întors toţi pe Arcturus, pentru a fi reutilaţi şi redefiniţi ca intenţii. Sarcinile noastre au fost stabilite mai exact. Fiecare dintre noi urma să aibă o sarcină diferită. Era nevoie de toţi.

Nimeni nu putea lipsi din această misiune. Dacă cineva se rătăcea, rămânea în urmă sau se rănea grav, toţi eram responsabili.

Eram încă în timpul întreg, dar am construit o cameră dedicată timpului liniar şi am experimentat efectele pierderii memoriei. Pentru prima dată de când a început recrutarea şi pregătirea noastră, Andromeda părea îndepărtată; unii dintre noi de abia îşi mai aminteau de ea.

Mai sunteţi cu mine? Am trecut de partea uşoară a relatării.

Plecând de pe Arcturus şi ajungând în acest sistem solar – pentru majoritatea dintre noi, Venus a fost ultima oprire, înainte de a sosi pe Pământ – misiunea noastră a fost scoasă din contextul clasei şi a devenit mai specifică, mai personală.

Sarcina noastră era să creăm o specie nouă, o nouă fiinţă planetară, cu capacităţi interdimensionale. Cu alte cuvinte, cu capacitatea de a trăi şi funcţiona conştient, în toate dimensiunile, simultan.

Ca strămoşi ai aceste specii noi, suntem înrudiţi din punct de vedere genetic cu cel puţin douăzeci şi două de specii extraterestre şi suntem înzestraţi cu Spirit. Şi, mai mult decât atât, avem liber arbitru.

Se pare că noi avem liber arbitru, mai mult decât orice altă specie. Zeiţele şi zeii sunt limitaţi la propriul lor tărâm; îngerii la fel; toate fiinţele din spaţiul interior şi din cel exterior, inclusiv Fraţii, sunt limitaţi la propriul lor tărâm.

Doar noi nu suntem – cel puţin, nu într-un sens definitiv. Toate „tărâmurile” există în interiorul nostru. Ca precursori ai unei specii umane Divine, unicul aspect al lui Unu, pe care-l reprezentăm în cea mai mare măsură, este liberul arbitru.

Este darul lui Dumnezeu pentru noi, pentru participarea noastră în nobilul experiment. Dumnezeu ne-a oferit liber arbitru şi s-a obligat să-l respecte.

Alegeţi orice doriţi, întrucât nu există greşeli. Dumnezeu consideră desăvârşite şi satisfăcătoare chiar şi alegerile ce par a fi greşeli.

Trăim vremuri minunat de schimbătoare, în care orice se poate întâmpla şi se va întâmpla, în funcţie de intenţia noastră şi de sinceritatea dorinţelor/eforturilor noastre.

Liberul arbitru este un drept Divin al acestui univers dimensional; suntem liberi să creăm universul viselor şi imaginaţiei noastre, limitat doar de disponibilitatea de a ne asuma responsabilitatea pentru fiinţa şi sufletul nostru şi pentru trăirea vieţii/vieţilor acestora.

Cu cât ne asumăm o responsabilitate mai mare, cu atât ni se permite să avem mai mult liber arbitru.

Specia umană a fost aleasă să fie moştenitoarea acestui experiment – cobai transformaţi în ce? Zei? Cel puţin. Mai mult decât zei, poate.

Deci, oamenii au fost culeşi din întregul univers. Înainte de asta, ei nu erau născuţi, ci crescuţi şi cultivaţi ca rasă de sclavi – comunitatea muncitoare a universului.

Drept urmare, ei aveau o conştiinţă limitată, nu posedau liber arbitru şi nici suflet – aşa cum îl înţelegem noi/voi. Toate aceste lucruri trebuiau adăugate ADN-ului uman, câte un element o dată, treptat, pe parcursul a patru miliarde de ani (o zi din viaţa lui Dumnezeu, mi se spune).

Mai întâi s-a adăugat conştiinţa şi, cu ea, liberul arbitru; aceste două elemente lucrează împreună: este nevoie de un nivel suficient de conştiinţă pentru a şti că există alegeri, şi de suficient liber arbitru pentru a le face.

Au trebuit să înveţe să facă alegeri – nu alegeri bune sau rele, ci orice alegere; apoi au trebuit să înveţe că fiecare alegere are consecinţele ei.

Cu alte cuvinte, omul primeşte liber arbitru, înainte de a primi înţelepciune, deci este sortit să facă greşeli şi să înveţe din ele.

În final s-a adăugat „natura emoţională”, s-a construit corpul emoţional, a fost aprinsă Inima plină de Compasiune şi a avut loc infuzia de suflet.

Infuzia de Suflet: Când Mintea Superioară este determinată să se echilibreze şi să fuzioneze cu Inima plină de Compasiune, se generează sufletul care este infuzat într-un corp viu. Spiritul devine viu.

Acest lucru este valabil în tot universul. Misiunea sau experimentul în care ne-am angajat este infuzia de suflet în întreaga specie, creând astfel o specie complet nouă – fiinţa-copil-Christic-planetar, cu suficientă conştiinţă interdimensională nu doar pentru a cunoaşte calea, ci pentru a merge pe ea, pentru a fi calea.

„Cunoaşterea” căii se poate face cu ajutorul minţii superioare. Dar, pentru a putea merge pe ea, este nevoie şi de inimă.

Iar infuzia de suflet face ca acest lucru să fie posibil. Este scopul suprem: de a ne înălţa în spirit, sau de a trece dintr-o dimensiune în alta, de a înţelege că infuzia de suflet nu este doar mijlocul prin care se realizează înălţarea, ci chiar scopul ei.

A trăi, a fi viu, presupune ca trupul să fie înzestrat cu conştiinţă. Infuzia de suflet este o cerinţă absolută pentru a putea trăi în Spirit.

Noi, ca rasă de Fiinţe de Lumină ce trăiesc în Spirit, complet conştiente şi infuzate cu suflet, ne-am oferit voluntar să locuim în toţi cei ce aparţin speciei umane, pentru a-i ajuta pe parcursul procesului; pentru a le influenţa – nu manipula – alegerile; pentru a acţiona ca moaşe la naşterea lor pe tărâmurile celeste, Universul Spiritului.

De aceea se acţionează atât de mult pentru a se realiza un echilibru perfect între minte şi inimă; de fiecare dată când acest echilibru se stabileşte, suntem binecuvântaţi de prezenţa Minţii Superioare şi a Inimii pline de Compasiune, se manifestă o conştienţă mai profundă a sufletului şi se infuzează mai mult suflet în conştiinţa colectivă a oamenilor.

Rezultatul nobilului experiment va fi crearea unei fiinţe planetare complet noi. Ceea ce începem să ne amintim într-un final este totalitatea Sufletului nostru, caracterul lui complet.

Singurul motiv pentru care suntem neîmpliniţi – nu suntem „întregi” – este pentru că am uitat un element al sufletului nostru. Nu am „păcătuit” – doar am uitat. Şi în cadrul acestui proces de reamintire, conştiinţa şi sufletul sunt instilate în noi, specia umană individuală.

Este interesant de observat că, pe durata celor trei zile de comunicări, am mâncat foarte puţin, am dormit când şi când, telefonul nu a sunat nici măcar o dată şi nici un suflet (întrupat) nu a venit la uşa mea.

Deşi sunt un soi de pustnic de oraş, am totuşi prieteni şi cunoştinţe care trec pe la mine sau sună zilnic. Dar timp de trei zile a fost linişte. Doar eu şi El.

Undeva pe la mijlocul zilei a treia, însă, a fost o pauză în transmisie, moment în care mi-am exprimat câteva idei. De fapt, nu am vorbit cu adevărat. Ca şi în trecut, tot ce a trebuit să fac a fost să gândesc, iar ei au răspuns la ce au considerat important.

Cel mai mult mi-am dorit să ştiu de ce îmi aminteam, dintr-odată, toate astea acum, de ce era necesar să mi le reamintesc şi de ce sunt zile în care totul pare mai mult ca o pedeapsă, decât o binecuvântare? Ce scop au toate acestea? Şi, din nou, cine sunteţi voi?

Mi-au spus că noi, rasa de Fiinţe de Lumină care s-a oferit să ajute specia umană, ne-am unit şi ne-am contopit cu echivalenţii noştri umani pentru a înţelege pe deplin, a evalua şi a simţi compasiune pentru condiţia lor.

Această coborâre în conştiinţa umană a fost greşit denumită „cădere din graţie”, dar este într-adevăr o separare de Graţia Divină. Însă nu a fost o greşeală şi nici nu este o pedeapsă pentru o viaţă trăită în păcat şi alegeri greşite – doar dacă serviciul în slujba Divinului ar putea fi o alegere greşită. Coborârea în specia umană a fost un act altruist şi temerar, de serviciu motivat de compasiune.

Bineînţeles că sunteţi permanent supuşi legilor locului şi dimensiunii pe care aţi ales să o serviţi. Am înţeles asta, în plan abstract.

Dar până când nu le-am văzut din perspectivă umană, nu am ştiut cât de restrictive pot fi aceste legi, cât de opresiv şi dureros este efectul lor asupra acelora dintre noi care suntem egali cu universul şi mai presus de orice lege limitativă.

Am venit să servim specia umană, într-o lume a densităţii a treia şi suntem supuşi tuturor legilor acestei lumi.

Ne-am contopit cu specia umană, până în punctul în care ne-am identificat total cu ea. De fapt, rolul nostru în experiment nu s-a manifestat decât atunci când am început să credem că suntem oameni. Când vom atinge masa critică, exact în momentul planificat, se va declanşa procesul de reamintire.

Aici ne aflăm noi acum, la diferite etape de reamintire: ne reamintim cine suntem, ce suntem, de unde venim şi, în final, de ce facem toate astea. Sufletul reprezintă memoria înregistrată a cine şi ce suntem în univers.

Sarcina noastră este doar să ne amintim deplinătatea sufletului nostru, că facem în totalitate parte din întregul univers.

Pe măsură ce partea mai profundă a Sinelui îşi aminteşte un alt aspect al sufletului său, ego-ul uman reacţionează cu un: Aha! – o experienţă de iluminare.

Iluminarea şi sufletul sunt expresii diferite ale aceluiaşi eveniment. Şi, pe parcursul procesului nostru de reamintire, specia umană se trezeşte.

Noi ne amintim, omul din interiorul nostru se trezeşte. Evoluţie prin rezonanţă: a şti cine eşti şi a exprima cine eşti face ca evoluţia tuturor lucrurilor din jurul tău să se accelereze şi ca omul din interiorul fiecăruia dintre voi să se trezească.

Şi, odată cu fiecare trezire, cu fiecare accelerare, vine mai multă lumină, mai multă conştiinţă şi mai multă compasiune. Rezultatul este că se infuzează mai mult suflet în specia umană şi, odată cu el, Spiritul ce-l însoţeşte.

La nivel de suflet, vă întrupaţi nu doar în alte dimensiuni, ci şi pe alte planete din alte sisteme. Pe măsură ce intraţi în lumină, frecvenţa voastră va creşte până în momentul în care veţi vibra într-o nouă expresie sau dimensiune a cine sunteţi cu adevărat.

Nu sunteţi înrudiţi cu cei de pe Arcturus, Sirius şi Pleiade: voi sunteţi ei. Nu sunteţi ca Fraţii, voi sunteţi Fraţii; nu similari, ci aspecte diferite ale aceleiaşi Fiinţe.

Ca parte a unei familii, sau grup de suflete mai mari decât vă puteţi imagina, fiecare dintre voi are o parte diferită dintr-un proiect de lumină pe care aţi venit aici ca să-l realizaţi.

Pentru asta, tot ce aveţi de făcut este să oglindiţi şi să rezonaţi descendenţa voastră perfectă.

Este o descendenţă care vine din constelaţii de care începeţi să vă amintiţi, constelaţii ce rezonează cu frecvenţa diamantului ce se roteşte cu viteza gândului, menţinând în acelaşi timp corpul fizic.

Acestea sunt descendenţa şi destinul vostru, păstrate în ADN sub formă de amintiri – amintiri despre aceste constelaţii, precum şi despre Egiptul dinainte de Atlantida, care a existat înainte de mutaţia suferită de codul vostru genetic (mutaţie cu care aţi fost de acord) – acesta fiind un aspect al contractului de care este limpede că nu vă amintiţi.

Însă acest lucru face parte din înţelegerea voastră la nivel de suflet, necesar pentru îndeplinirea cu succes a misiunii voastre pe planeta Pământ.

Este posibil ca unii dintre voi, al căror nivel de conştiinţă s-a ridicat, să înţeleagă ce se petrece – dar mulţi nu înţeleg.

Sunt vremuri tulburi, în care cei ce ştiu îi învaţă pe cei ce nu ştiu. Mulţi dintre voi vor nega ce se întâmplă, deoarece sistemul vostru de credinţă nu este suficient de extins, pentru a integra tot ceea ce se întâmplă. Dar nici unul dintre sufletele care au trăit aici vreodată nu va pierde acest eveniment.

Începeţi să vă amintiţi de corpul vostru de lumină. Instinctul vostru de a vă aminti este real în corpul vostru şi la fel de puternic ca orice instinct sexual pe care l-aţi simţit vreodată. El va deveni cea mai înaltă aspiraţie a voastră.

Între timp, gândiţi-vă la asta ca la o mulţime de ocazii ce vi se oferă, ca la un banchet de la care nu lipseşte nimeni dintre cei care sunt întrupaţi aici: Mama, Tata, Dumnezeu şi toţi zeii mai mici, fraţii şi surorile voastre galactice.

Dacă vi-i puteţi imagina, vedeţi că sunt aici, stând între dimensiuni, urmărind şi observând, întrebându-se când va începe petrecerea; unii chiar fac pariuri în legătură cu ce se va întâmpla în continuare şi în ce vă veţi transforma, dacă o veţi face. Într-un univers al liberului arbitru, nu există garanţii.

Sunteţi martori la desfăşurarea unei voinţe măreţe – Voinţa Divină – ce se uneşte cu liberul vostru arbitru, pentru a co-crea înălţarea.

Şi totuşi, cine suntem?, vă întrebaţi. Aceasta este cheia recuperării amintirilor voastre, a aducerii aminte a faptului că există doar unul dintre noi aici; că doar unul a fost aici vreodată. Şi acela eşti tu. (Să fie ecoul, sau aţi mai auzit asta?)

Brusc, comunicările s-au terminat şi am ştiut-o. Îmi era foame. Foarte foame. Am mâncat tot ce era în casă şi m-am dus la culcare.

Era ora opt, nici măcar nu se întunecase încă. M-am dus la culcare şi am dormit paisprezece ore în continuu şi poate aş mai fi dormit, dacă nu m-ar fi sunat cei de la compania de telefonie să-şi ceară scuze pentru faptul că postul meu telefonic fusese deranjat timp de trei zile şi că ei de-abia acum au descoperit acest lucru.

Jumătate de oră mai târziu, prietenul meu cu calităţi foarte, parapsihice, George, era la uşa mea, dorind să ştie ce se întâmplă.

Mi-a spus că trecuse pe la mine de trei ori în ultimele două zile şi că nu a putut să treacă de chestia aia uriaşă cu aripi, care-mi păzea uşa.
Şi tot aşa…

În următoarele zile l-am evitat pe El şi camera mea de zi/canapeaua. Nu a avut nici un efect. Informaţiile continuau să curgă, mai personale şi mai la obiect, relevante pentru condiţia umană prin care trec acum.

Mi s-a spus că, pe măsură ce amintirile despre „Toate Alea” şi „celelalte” îmi vor reveni, voi pierde probabil unele amintiri lumeşti, lucruri minore oricum.

Nume, locuri şi evenimente păstrate în banca locală de date, dar folosite rareori, ar putea fi forţate să iasă. Restul universului trăieşte în starea de totul-este-acum; istoria nu este păstrată sau înregistrată liniar, ca în dimensiunea a treia.

În restul universului ştii întotdeauna totul, dar îţi este accesibil doar ce îţi este necesar acum. Ştii ceea ce trebuie să ştii şi informaţiile îţi vor fi accesibile când vei avea nevoie de ele. Nu este nevoie să le porţi cu tine tot timpul.

În vremurile primitive, când strămoşii noştri mergeau în expediţii de explorare a lumilor noi, făceau acest lucru, fără a se preocupa de timp. Trăiau pur şi simplu experienţa, până când ea se încheia. Am încercat să-i explic asta soţiei mele într-o seară, dar n-a vrut să audă.

Între timp, în cadrul procesului de reamintire a Toate Alea, poate veţi fi derutaţi de schimbarea tiparelor de gândire, este posibil ca „automatismele” de până acum – modul în care aţi acţionat întotdeauna – să sufere un proces de reprogramare.

Este posibil să fiţi dezorientaţi între programe, astfel încât nimic să nu mai fie făcut în mod automat. Poate vă veţi trezi conducând pe o stradă necunoscută, întrebându-vă unde sunteţi. Veţi uita străzi cunoscute. Veţi avea o clipă de panică sau teamă, neştiind unde sunteţi sau cine sunteţi.

Aceste stări nu vor dura mult, iar rezultatele nu vor fi tragice; doar vă vor da suficiente bătăi de cap pentru a le observa şi a începe să vă puneţi întrebări despre voi.

Între timp, e posibil să fie nevoie să ţintiţi mai direct spre ceea ce intenţionaţi, oricât de nesemnificativ ar fi, şi să fiţi atenţi.

Există o intersecţie aglomerată lângă casa mea, pe care o folosesc zilnic de doi ani, la plecarea şi la venirea acasă – unul dintre automatismele mele. Acum două nopţi, m-am dus să-l vizitez pe George.

Pentru asta, trebuia să ies de pe alee, să mă duc până la colţ şi să fac dreapta. Însă, din obişnuinţă, am făcut stânga şi am ajuns în aceeaşi intersecţie aglomerată. Chiar înainte de a ajunge acolo, mi-am dat seama că ceva nu era în regulă.

Nimic nu-mi era cunoscut. Aşteptam ca lumina semaforului să se facă verde şi nu aveam nici o idee unde sunt, încotro mă îndreptam, sau cum am ajuns acolo.

Nici măcar nu eram sigur de ce am plecat de acasă. M-am uitat la toate cele patru colţuri şi nu am recunoscut nimic.

Lumina s-a schimbat şi apoi iar s-a schimbat; nimeni nu a claxonat şi nici nu a părut iritat, dar maşinile au început să se strângă în jurul meu. Pe indicatorul străzii scria Portland Avenue şi am recunoscut-o, dar nu aveam idee unde eram, în raport cu strada.

Debusolat, am mers înainte, am traversat strada Portland şi am mai mers probabil încă un cvartal, până când mi-am dat seama unde sunt şi, mai important, unde intenţionam să mă duc.

Am întors, m-am înapoiat în intersecţia prin care tocmai trecusem şi am luat-o spre casa lui George. M-am uitat în oglinda retrovizoare la intersecţie şi părea că imaginea se estompează – ca atunci când pierzi semnalul la televizor – că se văd doar umbre luminoase şi întunecoase.

În faţa mea, totul era clar, în detaliu şi bine definit. Am continuat să merg spre casa lui George.

În timp ce istoria voastră va fi descărcată, este posibil să aveţi perioade în care să vă simţiţi „izolaţi” de toţi şi toate.

E posibil să aveţi o senzaţie de izolare sau de pierdere. Sunteţi despărţiţi de istoria care nu vă mai trebuie, de ceea ce nu mai serveşte noului vostru scop şi care poate v-a luat din forţă.

Voi sunteţi cei care renunţaţi la toate astea. Pe parcursul procesului, s-ar putea să vă simţiţi mai mult decât confuzi. Nu vă îngrijoraţi, nu este primul simptom al bolii Alzheimer. Veţi trece peste asta şi vă va plăcea noua situaţie, după ce vă veţi da seama de diferenţă.

Şi asta e tot. Cel puţin partea de care îmi amintesc. E important de ştiut că nu am găsit încă cuvinte pentru o mare parte din ceea ce mi-au spus. Viitorul se află dincolo de ceea ce poate să accepte imaginea mea actuală despre realitate.

Mi s-a spus că toate aceste informaţii, şi multe altele, au fost descărcate în aura mea şi că ele sunt la dispoziţia mea la cerere, dacă mi se vor pune întrebări. (Întrebaţi-mă ceva. Orice.)

Mi s-a mai spus că multe dintre instrumentele de care aş avea nevoie în lucrul cu acest material au fost instalate în circuitele mele neuronale, înainte de a mă naşte – la cererea mea, aş putea adăuga.

Şi mi s-a amintit că e vorba doar de banca de date a unei singure rase; că eu sunt, de fapt, produsul a cel puţin douăzeci şi două de rase, diferite din punct de vedere genetic, fiecare reprezentată de propria hologramă şi de propria bancă de date legate de memorie.
Şi aşa mai departe.

Alt lucru mi s-a părut important: faptul că dacă o mare parte dintre voi crede în ceva, este suficient pentru a face ca acel ceva să se materializeze. Din acest motiv, e mai important să ştii de ce crezi un lucru, decât faptul că îl crezi.


Marea mutatie (despre 2012 si evenimentele care urmeaza)

Nu ma preocupa catusi de putin inversarea polilor. Se pare ca odata cu deplasarea polilor magnetici ai Pamantului, constiinta umana va trece intr-o alta dimensiune – a patra sau in a cincea in acest caz, in functie de cine sunteti si de cine ascultati.

Toti sunt de acord cu faptul ca, se pare, constiinta umana se indreapta catre un loc unde nu a mai fost inainte. Iar acest eveniment este mai mult sincronistic, decat cauzal.


Prin asta vreau sa spun ca modificarea constiintei umane este doar o parte din ceea ce se intampla. Fiecare piatra, broasca sau copac, intreaga omenire si toate lucrurile elementale de pe Pamant se pregatesc sa primeasca o lumina mai inalta, un program nou de reintoarcere la Sursa.

Toate fiintele constiente vor primi acest program in cadrul familiei lor biologice ca intreg, cand si in ce masura constiinta lor individuala va fi pregatita pentru a-l accepta.

Bineinteles ca o parte din acest program se desfasoara deja. De fapt, se desfasoara de mai multi ani.

Insa, inainte de mutatie, e posibil sa se dezlantuie iadul pe Pamant – o perioada de haos mondial, in care sistemele sociale, politice si financiare ar putea cadea, vremea va deveni schimbatoare si dezlantuita, oamenii pot inebuni. (Riscul exista in special la oamenii “normali”).

Daca sunteti unul dintre “noi” si stiti ca se desfasoara ceva extraordinar, atunci probabil ca nu veti pati nimic – este posibil sa fiti chemati sa amplificati procesul la nivelul maselor, dar veti fi in regula. Oamenii normali au tendinta de a-si lua viata prea personal.

Este un iad bine intentionat, care va face sa renuntati la vechile obiceiuri, tipare si relatii de orice fel, care nu mai servesc scopului vostru superior. Ele vi se vor smulge direct din maini. Calatorie sprancenata!

Alegerea voastra nu va fi “daca”, ci “cum” veti accepta aceasta noua paradigma. Odata ce o veti face, veti fi mai curati si mai puri decat ati fost in orice reintrupare recenta.

Unora s-ar putea sa nu le placa aceasta claritate, deoarece si voi veti fi transparenti. Niciun secret, nicio minciuna, niciun subterfugiu nu va trece neobservat. Totul la vedere. Veti trai cu integritate, ori veti fi umiliti.

Dar sa nu o luati personal. Nu vi se intampla numai voua. Aceasta este o trezire globala, o cale directa spre casa.

In spatele zarvei si activitatii, intreaga planeta este linistita si asculta.

Chiar daca acest program de reintoarcere e posibil sa nu ne asigure inaltarea, ne va oferi cu siguranta o fereastra spre acest eveniment, pe care nu am avut-o inainte.

Acest program este imprimat, in prezent, in structura cristalina a ADN-ului nostru, pentru a fi eliberat sub forma unei holograme vii, la momentele potrivite din planul general al planetei – din diagrama inaltarii. Toate acestea pentru a parasi acest taram si a intra in Noua Zi; Pamantul dupa mutatie.

Intre timp, oare cum ne pregatim pentru un eveniment atat de catastrofal? Ei bine, nu puteti face nimic, decat sa-L lasati pe Dumnezeuul Launtric sa va arate calea.

Sau, ati putea sa va pregatiti mental si emotional pentru a accepta tot ceea ce vine si a-L lasati pe Dumnezeuul Launtric sa va indrume pasii.

Bineinteles ca dac sunteti genul de luptator, va veti face stoc de alimente, apa si hartie igienica pentru o perioada nedefinita. Este o optiune – dar una nerealista, dupa mine.

Dupa tranzitie, totul va fi schimbat. Constiinta voastra se va schimba. Holograma in care traiti va fi alta si veti incepe sa va deplasati prin vid – nasterea noii constiinte in dimensiunea a cincea, dimensinea Constiintei Christice.

Incepand cu acel moment, tot ce ati facut pentru a va pregati din punct de vedere fizic pe Pamant, nu va mai fi de folos – tot asa cum nu v-a folosit nici cand v-ati intrupat in corpul actual.

Poate cel mai important pe care-l puteti face este sa va concentrati mai profund cu Dumnezeul Launtric, prin rugaciune si meditatie.

Si nu va fie teama; tineti minte ca sunteti sfinti, intregi, completi si perfecti in acest moment si tot ce aveti nevoie, vi se va da. Aceasta este o ocazie, nu o povara.

Meditati la corpul vostru de lumina, campul energetic al fiintei umane – camp energetic creat de toate fiintele vii, corp de lumina care ne invaluie, ne patrunde si tine galaxia la un loc.
Mutatia insasi este organica si va trece fara a fi observata – putini vor fi constienti de ea.

Ca si cand sistemul nostru de credinte nu era deja solicitat la maxim, mi s-a spus: in momentul mutatiei, (probabil anul 2012) campul magnetic al pamantului va scadea la zero, iar lumina superioara va deveni atat de puternica si de compacta, incat va bloca lumina Soarelui.

Biosfera Pamantului se va comprima atat de mult, incat se va intuneca si va ramane asa trei zile, timp in care toate fiintele de pretutindeni vor intra intr-un fel de hibernare.

Aceia dintre voi care aveti menirea de a stoca informatii, veti intra in stare theta si veti crea un camp magnetic, care va face posibila inregistrarea si pastrarea amintirilor pentru intreaga specie.

Asta, in timp ce retul planetei va dormi, pe timpul fazei de corectie a inversarii polilor.
La capatul acestei perioade, lumea se va trezi intr-o noua holograma – una cu o banca de memorie diferita si noi cai de a trai in lume. Cei mai multi dintre voi nu-si vor aminti nimic iesit din comun.

Nici o tensiune. Nici o transa. Va treziti, pur si simplu, din ceea ce va parea sa fie o noapte plina de vise si va veti continua viata. Dar “viata” va fi alta.

Ce inseamna toate astea, n-am nici o idee.
Pur si simplu, va spun, n-am nici o idee.
Pur si simplu, va spun ce am auzit.
Si cand se vor intampla toate astea?

Habar nu am! De unde as putea sa stiu? De unde ar putea sti cineva? Nu doresc sa stiu. Prea mult timp se pierde facandu-va griji despre viitor, iar asta va impiedica evolutia spirituala.

Acest gen de cunoastere – cum ar fi cunoasterea momentului exact al morti – intervine in indeplinirea menirii voastre pe Pamant.

Ramanti in clipa prezenta; doar in momentul de acum putem face schimbari semnificative. Exista dovezi ca va urma o inversare a polilor – de fapt, poate are loc chiar acum. (Sau a avut deja loc si noi incepem sa ne amintim?) Pregatiti-va in forul voastru interior, in aceasta perioada.

Daca va ganditi ca cel mai grav lucru care s-ar putea intampla este sa muriti voi, sau o persoana draga, uitati de asta.

Trebuie sa intelegeti ca acesta este motivul pentru care va aflati aici. Scopul vietii in aceasta perioada de evolutie este trecerea constienta in urmatoarea lume, dimensiunea a cincea, domensiunea Constiintei Christice.

Bineinteles ca sunt mai multe cai pentru a realiza asta.

Ati putea muri. Moartea ... este ceva legat de traditie, dar inca mai functioneaza. Singura diferenta este ca, atunci cand mureati in trecut, ramaneati mort o vreme si apoi reveneati pentru a va continua misiunea pe Pamant.

Insa acum, la sfarsitul zilei karmice, dinamica se modifica. Veti muri, probabil, apoi veti fi reprogramati, recalibrati si trimisi inapoi sa va continuati misiunea, dar veti avansa rapid la un nou nivel de constiinta, pentru a fi in armonie cu restul constiintei Pamantului.

Sau puteti alege sa inviati.

Invierea - in acest caz, tot muriti, dar va reconstruiti constient corpul dupa moarte, calibrandu-l in asa fel incat sa fie in armonie cu revenire voastra.

Cele mai potrivite cuvinte pentru asta sunt: “reconstruire constienta”. Dar rezultatele sunt aceleasi.

Bineinteles ca puteti alege inaltarea – caz in care nu muriti, ci mai degraba treceti constient in urmatoarea dimensiune si va luati corpul cu voi.

Voi si corpul vostru dispar, pur si simplu, din aceasta lume, treceti prin vid si reapareti in urmatoarea lume. Practic, nimeni nu va observa.

Diferenta esentiala intre aceste alegeri este nivelul de constiinta pe care-l luati cu voi.
Dar toti ajungem in acelasi loc, sub forma aceluiasi lucru. Totul este acelasi spirit/Spirit.

Atunci, de ce sa alegem o cale in locul celeilalte?

Pentru ca putem. Pentru ca avem liber arbitru si scopul nostru este sa traim toate exprientele pe care ni le ofera viata.


Cine sunt ei?

Sirius este cea mai luminoasa stea din galaxia noastra. Am aflat asta in dimineata aceasta, stand in biblioteca din apropierea casei mele.

Ma gandeam la Sirius, despre cat de multe nu stiu, cand mi-am dat seama ca nu auzisem si nici nu ma gandisem prea mult la Pleiade sau la Sirius pana acum cateva zile.

Pe de alta parte, de Frati auzisem; membrii unei constelatii colective cunoscuta drept Marea Fratie Alba. (“alba” intrucat contine toate culorile).

Cunosteam oarecum cu ce se ocupa, dar nu stiam clar cine, ce sau de unde erau: emanatii de la Creator, mi s-a spus, ganduri din mintea lui Dumnezeu. Sunt incantat ca am lamurit acest lucru. (Ca sa fiu mai exact, ei sunt ganduri de la Dumnezeu, care raspund intentiei noastre Divine.)

Noi intentionam, Dumnezeu le inventeaza. Dar adevarul este ca stiu foarte putine lucruri despre astronomie sau constelatii.

Tot ce stiu despre Sirius este ca face parte dintr-o constelatie de forma unui caine, cainele ii apartine lui Orion, vanatorul, iar Orion este rezultatul a trei zei veseli care se usureaza pe spatele unui bou. Si cam atat despre cunostintele mele de astronomie si, oricum, prea putin despre Sirius.

Astfel incat, stateam in biblioteca, citind dintr-un dictionar de astronomie ca Sirius nu este dosar cea mai stralucitoare stea din galaxia noastra, ci este la o departare de 8,6 ani lumina de Pamat si de 26 de ori mai stralucitoare decat soarele nostru.

In timp ce citeam, mi s-au spus urmatoarele, desi nu in aceasta ordine. Sirius este aspectul masculin al unei aliante cu Pleiadele, menita sa corecteze o situatie inceputa in Atlantida, cu mii de ani in urma; un experiment care a luat-o pe o cale gresita.

Impreuna cu Venus, Sirius si Pleiadele sunt jucatori cheie intr-un experiment ce se desfasoara in universul local. Pamantul este un gen de laborator, iar experimentul are legatura cu biogenetica si constiinta.

Omul, se pare, este rezultatul unei uniuni holografice intre spirit si materie, precursorul unei specii care nu va fi definitivata nici intr-o mie de ani. Intreaga constiinta umana va fuziona in cele din urma si va deveni creierul unei singure fiinte planetare, constienta si completa.

Pleiadele si Sirius reprezinta doua calitati specifice ce radiaza prin Universul Viu. Pleiadele reprezinta Iubirea si se ocupa cu exprimarea energiei.

Sirius radiaza din adevar si se ocupa de forma si structura. Pentru a trece dintr-o dimensiune in alta, trebuie sa detii aceste doua polaritati – iubirea si adevarul, intelepciunea si compasiunea – intr-un echilibru perfect.

In acest moment, la nivel local, scopul este de a activa inima Divina si de a aduce lumina/constiinta Christica in forma.

Sarcina celor din Pleiade este de a concentra energie pe inima umana, in timp ce locuitorii din Sirius se concentreaza pe geometria corpului fizic, corpul de lumina.

Dar noi putem sa ajungem la acest echilibru, fara sa intelegem procesul in mod constient.

Intentia corecta si increderea totala este tot ce avem nevoie.

Constelatia Sirius reprezinta dimensiunea a sasea a lumii noastre, a universului asa cum il stim. Ea creeaza forme de lumina geometrica, din formele fizice existente in lumea noastra si mentine corpul de lumina al Pamantului in forma, in timp ce inima Divina este activata.

In cartea The Pleiadian Agenda (Programul celor din Pleiade), Barbara Hand Clow ne spune ca cei din Sirius au construit marea piramida si Sfinxul, acum 13.000 de ani, pentru a mentine deschisa poarta stelara, in perioada in care intregul nostru sistem solar trece prin centura de fotoni si intra in Epoca Luminii.

De atunci acestea au ramas in stare latenta – sau, cel putin, imperceptibila mintii tridimensionale. Asta, pana acum.

Este vorba de un eveniment ciclic si acum a sosit momentul. Cei din Sirius ne pastreaza forma, pe durata acestui proces.

Dar totul incepe in inima.

Trebuie sa va deschideti inima si sa va linistiti mintea - opusul a ceea ce face majoritatea dintre noi. Daca inima voastra este inchisa dintr-un motiv oarecare, universul nu va putea sa va hraneasca.

Si universul considera ca orice act de rezistenta din partea voastra este un act de agresiune.

Invatati sa discerneti, dar pastrati-va inima deschisa.

Puteti fi accesati doar prin intermediul laturii voastre emotionale. Sarcina celor din Pleiade este de a va deschide inima umana, pentru a fi extins si adancita suficient de mult pentru a putea contine inima Divina.

Ei initiaza, in acelasi timp, un curent ce ne depaseste planurile personale si care va permmite trecrea fortei vitale a energiei Divine prin noi, fara sa ne distruga, iar ulterior, sa fie transmisa spre ceilalti.

In timpul acestui proces, e posibil sa apara o tensiune in timus, inima ar putea avea de suferit. Veti avea dureri si furnicaturi in corop, senzatii pe care nu le-ati avut in acele regiuni ale corpului.

Veti fi convinsi ca moartea se apropie. Toate acestea sunt necesare pentru a obtine accelerarea, inaltarea, insufletirea corpului, deschiderea unei noi chakre deasupra inimii, care are legatura cu conexiunile galactice si cu o capacitate sporita de ajutor si iubire neconditionata.

Va veti simti mai minunat si mai groaznic decat v-ati simtit vreodata in viata si veti avea ambele sentimente in acelasi timp – un echilibru perfect al naturii emotinale.

In centrul oricarui echilibru intre opozitii exista un loc linistit. Cu cat echilibrul va fi mai perfect, cu atat va fi mai mare pacea pe care o va emana. Foarte incet, aproape pe nesimtite, va veti da seama ca nicaieri nu este ca locul in care va aflati chiar acum.

Cine sunt ei?

Tot nu stiu cum sa numesc aceste Fiinte, altfel decat “Fratii” Am auzit ca erau numiti ingeri, extraterestri, mesageri, chiar celule informationale speciale, ce emana dintr-un organism universal.

Etichetele, numele, genul si identitatile lor par sa se schimbe, in functie de sarcina sau functia pe care o indeplinesc in acel moment; aceeasi fiinta este pentru crestin un sfant crestin, pentru un indian, un sfant hindus, pentru un musulman, un frate musulman si asa mai departe.

Dar pentru mine, ei vor fi intotdeauna Fratii, in orice forma ar fi; forme gand de la Creator, care raspund propriei mele intentii Divine.

Iar scopul diferentelor aparente exterioare nu este acela de a pacali, ci doar de a devni accesibili unei constiinte anume. Cand nu au forma, ei par sa existe intr-un colectiv viu, fara ratiune sau identitate separta.Identitatea pe care par sa o aiba exista doar in contextul relatirei lor cu fiecare dintre noi.

Cand nu mai e nevoie de ei, se intorc inapoi de unde au venit. Cand apare urmatoarea sarcina sau situatie, sunt stimulati sa ajunga in forma sau la concentrarea necesara indeplinirii respectivei sarcini.

Intre sarcini, intre situatii, intre relatii, ei plutesc pur si simplu in acest rezervor al Fiintarii complet constiente si nediferentiate.

Dar cine sunt ei?

Tot nu am aflat.

“Noi suntem voi”, spun ei, “in moduri pe care nu le puteti intelege sau concepe. Va vorbim ca si cand am fi separati, deoarece asa considerati voi.

Toti faceti parte din acesta transfigurare, astfel incat, atunci cand se manifesta in voi aspecte diferite, multidimensionale, sa nu credeti ca sunteti “posedati”, sau oarecum dezechilibrati mental.

In fond, nu puteti fi locuiti decat de voi insiva.

Tot ceea ce vei trai in alte planuri sau dimensiuni esti “tu”, sau creatia ta. De fapt, toti venim din acelsi loc si, cand suntem aici, suntem acelasi lucru.

Aici se afla doar unul dintre noi – si acela esti tu.


Totul este Dumnezeu. Si totul exista intr-o ordine perfecta. Nu exista intamplare in univers. Nu este posibil sa existe dezordine, intr-un univers care este intreg si nedivizat.

Acelasi lucru este valabil si in cazul constiintei. Adica, daca un singur element din univers ar fi complet lipsit de constiinta, atunci intregul univers ar fi lipsit de constiinta, si aleatoriu. Orice separare intre constiinta si materie este o iluzie. Sunt unul si acelasi lucru.

Constiinta este doar o forma mai subtila a materiei. Fiecare piatra, mormoloc, stea, cometa, pod si automobil are constiinta. Intregul univers este alcatuit dintr-o singura tesatura continua si de natura hologrfica. Si totul este constiinta.

Spirit/ego: un experiment grandios

Omul este, se pare, rezultatul unei uniuni holgrafice intre spirit si materie, precusrsorul unei specii care nu va fi definitivata, inca o mie de ani de acum inainte.

Constiinta umana va fuziona in final si va deveni creierul unei singure fiinte planetare, constienta si completa.

Spiritul si ego-ul sunt doua fatete ale aceleiasi constiente. Impartind acelasi corp, ele sunt ca lanturile impletite ale ADN-ului – atat de apropiate, de importante una pentru cealalta.

Corpul este spirit concentrat intr-o forma pe care simturile nu o pot vedea, simti sau mirosi; mintea este spirit intr-o forma care poate fi auzita si inteleasa.

Spiritul insusi, in forma pura, nu este niciuna dintre acestea doua si poate fi perceput numai de o intuitie dezvoltata.

Spirtul este o expresie directa, dar transcende aceasta lume. Cand obtineti cunoasterea unui singur lucru din univers, castigati o cunoastere limitata; cand ajungeti sa cunoasteti spiritul, deveniri cunoasterea insasi.

Accesat cu emisfera dreapta a creierului, spiritul este holistic, creator, curios. Este energia Dumnezeului din interirul fiecarui individ; in spirit suntem toti fragmente ale aceleiasi Surse, Dumnezeu/Creator. Ego-ul este o reflectie a spiritului, diferit doar ca functie.

Ca si imaginea dintr-o oglinda, ele nu pot exista unul fara celalalt. Ego-ului ii corespunde emisfera stanga a creierului, care se ocupa cu chestiuni practice; la inceput, nu facea altceva decat sa-i aminteasca spiritului ca trupul are nevoie de apa, hrana, odihna.

Ego-ul a fost creat pentru a supraveghea si mentine planul material si nevoile corpului. Si-a indeplinit acest rol cu succes, pentru o lunga perioada de timp – de fapt, de cand a inceput timpul liniar.

Fara el – sau daca spiritul ar fi ramas responsabil in ceea ce priveste corpul si nevoile lui – este posibil ca trupul sa nu fi supravietuit suficient de mult pentru a invata.

Spiritul, care nu cunoaste teama si prudenta, ar fi deteriorat sau distrus fara indoiala corpul, prin neglijenta si imprudenta – cum ar fi ceva atat de simplu ca omiterea faptului ca trupul este intrupat, incapabil sa zboare, sa sara de pe cladiri inalte, sau sa conduca pe contrasens, fara a se confrunta cu consecinte dramatice.

Astfel, sarcina ego-ului este aceea de a avea grija de nevoile fizice.. El nu este dusmanul. Are doar o perspectiva limitata asupra a ceea ce se intampla; limitata asupra propriului domeniu material.

Si este defensiv cand e vorba de ceea ce stie sau crede, sau crede ca stie Frica este unul dintre instrumentele pe care le foloseste pentru a ne monitoriza si modifica comportamentul.

Intr-adevar, corpul fizic al lumii tridimensionale are frica inscrisa in structura ADN-ului. Pe masura ce depasiti teama, declansati modificarea propriului ADN, noua specie umana va avea, cu timpul, un ADN cu o structura dublu elicoidala, cu o singura catena.

Cea de-a treia catena se formeaza deja; simtiti efectele acestui proces, chiar cand cititi aceaste randuri.

Intre timp, pentru ca trupul sa se dezvolte si sa se integreze complet in lumea materiala, era necesar – cel putin in primele etape ale tranzitiei – sa renuntati la toate amintirile despre originea voastra in spirit.

Bineinteles ca nu aveti idee cat de toatala va fi aceasta pierdere de memorie, sau ce efect va avea asupra ego-ului.

Ego-ul, fara nici o amintire in afara propriului domeniu material, a inceput sa creda ca, in loc de supraveghetor, a devenit proprietarul a tot ce exista.

Asta, pana acum. Odata cu binevenita trezire a spiritului in corp, ego-ul este fortat sa renunte la tot ceea ce, in definitiv, nu i-a aprtinut vreodata.

Dupa trezirea completa, nasterea noii fiinte planetare, ego-ul si spiritul se vor contopi intr-un singur lucru, cu functii diferite dar complementare.

Pana atunci, de fiecare data cand va extindeti intr-un nivel superior de constiinta si preluati mai mult spirit, amenintati zona de confort a ego-ului, iar el reactineza, facandu-va sa va temeti pentru propria viata si sa va ganditi sa evadati din corp.

De fapt ego-ul este determinat sa-si sufere propria moarte. Veti simti, intr-adevar, ca si cum sunteti pe punctul de a muri.

Ceea ce este posibil sa nu stiti este ca trezirea a avut deja loc. Ca spirit, traiti pe deplin – cu forta si complet – in momentul treziri chiar acum; eveniment care nu dminueaza ego-ul, ci doar alunga iluziile care-l chinuie, eliberandu-l din lanturile gravitatiei, maniei si fricii.

De fapt, Sipritul nu cunoaste frica si, cu siguranta, nu se grabeste sa evadeze din vehiculul pe care l-a ales drept mijloc de expresie.

Sarcina actuala nu este aceea de a elimina, ci de a educa si integra ego-ul in acest moment al trezirii.

Acest lucru se realizeaza simuland, pas cu pas, emotie dupa emotie, sentiment dupa sentiment, dintr-o dimensiune in urmatoarea – in cazul planetei Pamant, din dimensiunea a treia, prin cea de-a patra, pana la a cincea – dimensiunea constiinei Christice.

Da, urmatoarea dimensiune va parea ca are o expresie fizica, doar ca ea nu va mai fi la fel de densa ca cea pe care o parasiti.

Odata aflati acolo si instalati pe deplin, urmatoarea dimensiune va semana destul de mult cu cea anterioara, dar vor exista mai putine limitari si o densitate mai mica.

Sarcina ego-ului va fi aceea de a guverna expresia fizica a noii dimesiuni – la fel cu ceea ce a facut si pana acum – dar printr-o colaborare mai stransa si mai constienta cu spiritual.

Bineinteles ca legile se manifesta diferit de la dimensiune la dimensiune, astfel incat sarcina reala a ego-ului va fi oarecum diferita.

Voi treceti de la liniar la holografic, de la organizarea timpului si vietii in mod liniar, la a fi holografici, paraleli si simultani.

Dar, atata timp cat exista expresie fizica – la un nivel sau la orice nivel – va fi intotdeauna nevoie de un ego care sa o guverneze.

Asadar, ego-ului i se cere in prezent sa realizeze sarcini care nu-i sunt familiare, intr-o dimensiune care-i este straina. Cat de dificile pot fi toate astea?

Ca orice situatie noua, este dificil si frustrant la inceput; poate sa va enerveze, poate sa va fie teama ca nu veti reusi sa faceti fata.

De aceea exista atat de multa manie, teama si frustrare pe planeta si in viata voastra, acum. Este ca si cand ati fost dreptaci toata viata – si, intr-adevar, ati fost asa multe vieti – si acum, peste noapte, vi se cere sa fiti stangaci.

La inceput, nu veti fi in stare nici sa va scrieti numele. Ego-ul trece prin asta acum. Este ca un copil, nerabdator sa faca ce-i cereti si frustrat pentru ca nu stie cum.

Si, ca totul sa fie si mai complet, intrucat sunteti o specie complet noua, care se naste acum, ego-ul nu are niciun model functional drept exemplu; nimeni nu stie exact ce sunteti meniti sa deveniti. Nu exista nici o harta precisa a locului unde trebuie sa ajungeti, pentru ca nimeni nu a ajuns acolo.

Voi sunteti harta. Voi sunteti prototipul viu. Nu construiti o baza de date pentru o noua specie, intr-o noua civilizatie, ci voi sunteti baza de date.

Experientele dificile ale ego-ului sunt inregistrate in natura voastra emotionala si in corpul de lumina, asa cum sunt stocate datele intr-un computer.

Si fiecare informatie este importanta. Fiecare greseala, fiecare corectie, tot ce ati incercat si a functionat sau nu, intra in baza de date: voi!

Iar ego-ul trebuie sa invete sa o foloseasca, fara sa-si piarda corpul, sau linistea.


Cititi, Analizati, Concluzionati... Cu Totii Suntem Co-creatori In Acest Univers!

3 comments:

  1. Servus!
    Multumim pentru articol! Interesant multe sunt adevarate din informatii cum de altfel sunt si falsui, cel ce transite informatiile a omis sa spuna de reptilieni, de cei din umbra care manipuleaza care folosesc sclavii (cu ADN din 20 si ceva de specii extraterestre). Ce va fi cum va fi ce mai conteaza oricum suntem cu totii pe ultima 100 de metri in aceasta mare de incertitudini, de mesaje , de adevaruri singurul care nu ne tradeaza si nu ne-a tradat niciodata e sufletul nostru. Eu prefer sa pier pe limba mea decat pe a altuia asa ca experiment sau nu, ca am vrut (ei uite ca m-am razgandit si nu mai vreau), ca am cerut frica si durere (putin probabil asta e trasa de par),ca a face rau, a ucide, a umili e voia creatorului (poate a lor nu si al meu) si asa mai departe in toata nebunia asta singura certitudine e sa-mi ascult sufletul si eu vreau ADEVAR, LIBERTATE si DEMNITATE de a fi ce sunt acum (cu tot ADN-ul si experimentele) adica OM,
    Iar daca e adevarat ca putem scimba lumea in care traim atunci cu siguranta o vom scimba (de fapt o schimbam deja) asa ca multe in ce s-a prezis nu vor mai fi, va fi numai bine, un bine la care viseaza orice om chiar si cel mai atroce criminal(caci nu in stafundul fiintei noastre toti dar toti oamenii visam, tanjim si speram la IUBIRE).
    Numai bine dragi OAMENI, Terra e a noastra asta e una din certitudin restul fiecare descoperim si in final Adevarul e unic, pe urma va fi ce va fi vom vedea cu totii insa va fi bine acel bine spre care tindem fiecare si noi toti!

    ReplyDelete
  2. Multumesc pt toate articolele pe care le-ai postat!Te rog sa pui si alte carti pe care le-ai citit daca se poate!E bine ca cineva e foarte activ din punct de vedere informational si ca vrei sa sti cat mai multe si ofera si altora aceste informati :D.

    ReplyDelete

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...