Pagini

Saturday, 1 May 2010

Cercuri ale puterii in spatele secretului OZN - de dr. Steven M. Greer Part 2


Cercuri ale puterii in spatele secretului OZN

Pagina 1 din 3

de dr. Steven M. Greer


[Articol extras din Nexus Magazine, Anul II, Numarul 9 (octombrie 2006 - ianuarie 2007)]


Dupa ce in copilarie si la maturitate am intrat in contact cu civilizatii extraterestre, am pus bazele CSETI (Center for the Study of Extraterrestrial Intelligence – Centrul pentru Studiul Inteligentei Extraterestre) pentru a formaliza protocoalele de contact si a le preda si altor oameni, lucru pe care il realizam prin intermediul weekend-urilor de instruire din cadrul CSETI.

Am realizat destul de devreme ca exista forte umane ce nu pot fi ignorate, a caror scop este acela de a descuraja sau bloca interactiunile pasnice cu extraterestrii. Abordarea mea consta in: (1) a invata oamenii cum sa contacteze civilizatiile extraterestre intr-un mod pasnic, si (2) a face cunoscut guvernelor, armatei si publicului larg adevarul cu privire la acest subiect.

Imi place sa imi privesc cartea pe care am scris-o (Hidden Truth – Forbidden Knowledge) drept destainuirea mea personala, din moment ce contine elemente din calatoria mea spirituala, din interactiunea mea cu civilizatiile extraterestre si cu asa zisul „guvern secret”. Acest capitol arunca o privire asupra acestei entitati si asupra modului in care membrii ei opereaza.

In 1993, inainte de a realiza o scurta expunere directorului CIA, persoana mea de contact pentru intalniri la nivel inalt a sugerat sa dam numele de Project Starlight (Proiectul Lumina Stelelor) operatiunii noastre. Asa se chema deci in zilele de inceput.

Filozofia din spatele lui era sa strangem cele mai bune dovezi care erau disponibile, dovezi care sa fi fost riguros testate si demonstrate si sa indentificam martori apartinand armatei, servicilor de informatii si diferitelor corporatii. Apoi, avand in mana un caz de fier, am fi pus la curent servicile de informatii, armata, Congresul, liderii Natiunilor Unite si liderii din intreaga lume, inainte de a realiza o dezvaluire publica.

Stiam ca este crucial ca cel putin sa dam o sansa sistemului. Este foarte important sa intelegem ca intentia noastra nu a fost pur si simplu de a intra ca un taur intr-un magazin de portelanuri si de a face cunoscute toate acele informatii extrem de sensibile, fara sa instintam inainte liderii constitutionali ai lumii si a ii invita si pe ei sa participe. In acea perioada multi oameni credeau ca sunt stupid si naiv, caci „acesti oameni” nu se vor implica in ceva atat de controversat.

Dar nu aceasta este problema! Problema este, din perspectiva noastra, ca aveam responsabilitatea morala de a le oferi cel putin o oportunitate de a face ceea ce trebuie, ceea ce este bine – si daca nu faceau acest lucru atunci era o problema ce tinea de constiinta lor si nu de a noastra.

Simteam cu putere ca avem obligatia de a oferi acestor lideri evaluarea prezenta a situatiei si sa le spunem: „Trebuie sa adoptati un rol de conducator daca vreti ca acest lucru sa fie realizat de catre voi si nu de catre un grup exterior (era vorba despre Disclosure Project – Proiectul Dezvaluirea si CSETI). Aveti acum o oportunitate ideala ce s-a ivit dupa sfarsitul razboiului rece, de a intrerupe seria de dezinformari si de a lua un nou start”.

Dupa ce m-am intalnit cu directorul CIA, o persoana de contact mi-a aranjat o intalnire cu anchetatorul sef al senatorului Byrd si consilierul comitetului senatorial ce se ocupa cu repartizarea de fonduri. Senatorul Byrd era presedintele acestui comitet si era un om ce avea o pozitie foarte puternica.

Acest om se numea Dick D’Amato – a nu fi confundat cu senatorul D’Amato din New Jersey. Dick D’Amato avea o autorizare ce ii permitea sa aiba acces la informatii clasificate ca STRICT SECRETE si avea autorizatie de somatie [ capacitatea unei agentii de a impune ca o agentie sau un angajat al unei agentii sa apara in fata unui tribunal sau sa trimita dovezi care pot fi folosite pentru a determina solutionarea unui caz sau a unei probleme. n.t.] din partea comitetului senatorial.

Ne-am intalnit intr-o camera de intalniri a comitetului senatorial pe probleme de fonduri – o camera imensa, bogat impodobita, cu o imensa masa ce avea placute de alama cu numele fiecarui membru al comitetului.

Mi-a spus: „Am fost rugat de catre senatorul Byrd si de catre altii sa arunc o privire asupra acestor lucruri si am ajuns suficient de aproape pentru a sti ca aceste proiecte exista cu adevarat.

Dar iti spun ca desi am o autorizare ce imi permite accesul la informatii STRICT SECRETE si desi am autorizare de somatie din partea comitetului senatorial nu pot avea acces la aceste proiecte.” Nu voi uita niciodata ce mi-a spus cand s-a uitat la mine: „Ai de a face cu echipele tuturor proiectelor intunecate ce se lupta intre ele, asa ca ai grija. Mult noroc!” Si asta a fost tot.

Dick D’Amato si oamenii ca el stiu ca aceste lucruri sunt reale dar nu pot avea acces la ele si nici nu pot controla cheltuielile statului.

Accesul la aceste proiecte nu are nimic de a face cu rangul sau pozitia ci doar cu faptul de a fi sau nu dispus sa pastrezi mai departe secretul. Acesta este singurul lucru care conteaza: daca esti sau nu dispus sa intri in joc si sa respecti regulile lui.

In interiorul guvernului din umbra

Acea organizatie care nu ar trebui sa controleze lucrurile, dar care totusi le controleaza este formata dintr-un grup transnational ilegal de talhari, a carui membrii nu sunt doar cruzi si criminali, ci actioneaza fara a avea absolut nici o autoritate legala.

Cand ai de a face cu ceva atat de important, implicand tehnologii atat de puternice precum cele descrise, incepi sa realizezi riscul ce si-l asuma intreaga omenire prin faptul ca permite ca aceasta mascarada intreaga sa se desfasoare, deceniu dupa deceniu, fara a fi deloc verificata.

In 1994 un prieten de-a lui Bill Clinton a venit la mine acasa, dupa ce avusesem intalnirea cu directorul CIA.

Era un tip foarte cordial. A spus: „Stii, toata lumea este de acord cu recomandarile tale, dar toata lumea este de acord cu faptul ca daca presedintele face ceea ce i-ai sugerat lui si directorului CIA – adica sa isi exercite puterea executiva pentru a patrunde in interiorul acestei operatiuni si sa o dezvaluie – atunci va sfarsi precum Jack Kenedy.”

Am crezut ca glumeste si sa fiu sincer, am ris zgomotos. M-am gandit: „Ei nici chiar asa”. Insa acesta era foarte serios.

Si mi-a dat foarte clar de inteles acest lucru.
Asa ca am trecut printr-o multime de crize interioare pe masura ce am realizat ca guvernul Statelor Unite – impreuna cu guvernele celorlalte state – sunt de fapt ostatici ale unui grup ilegal de talhari, care poseda o tehnologie ce poate da tumbe in jurul unui avion de lupta invizibil B2 Stealth si pot, la vointa, pune capat unui presedinte sau oricarei alte persoane care le sta in cale.

Acest lucru mi-a fost dat foarte clar de inteles de catre oamenii ce faceau parte din cercurile interioare ale celor mai mari coridoare ale puterii de pe Pamant.

Evident, acest lucru a apasat foarte greu asupra mea. As putea spune ca perioada 1992-1998... acesti sase ani, au fost extrem de traumatizanti pentru mine.

Mi-am tinut capul sus si public am mers inainte, dar la nivel personal, in profunzime, eram devastat. Niciodata nu mi-am pierdut increderea in ceea ce ar trebui sa facem, dar imi era foarte clar ca era vorba despre o munca enorma, ca era deja tarziu si ca miza aflata in joc era imensa.


Pagina 2 din 3


Trebuie sa intelegeti natura compartimentata a acestor interese ce se impletesc reciproc si tin totul secret.

Este vorba despre interese ce tin in mare parte de sectorul corporatist, institutional, financiar si tehnologic.

Guvernul „nostru”, al „poporului”, este cea mai putin importanta componenta a acestora, si aici sunt incluse si CIA, NASA, NRO, servicile de informatii ale armatei, – toate acestea sunt doar niste paravane pentru o operatiune ce se desfasoara dincolo de ele.

Actiunea reala este acea a unui grup hibrid ce este cvasi-guvernamental dar in cea mai mare parte privat, cu totul transnational – si complet ilegal.

Unii dintre sefii acestui grup m-au invitat sa ma intalnesc cu ei dupa ce m-am intalnit cu directorul CIA. Inainte de intalnirea cu directorul CIA, persoana mea de contact cu Woolsey a fost terifiata de ideea ca intreaga lume va afla despre acea intalnire.

Facea totul prin FedEx (un sistem de curierat rapid) si vroia sa vorbesc cu el la telefon doar din cabine telefonice, vorbind totul intr-un anumit cod! I-am spus: „Nu trebuie sa ne batem capul facand astfel deoarece grupul impotriva caruia luptam poseda o tehnologie care poate infrange orice sistem putem noi concepe.”

Ei bine, el a fost unul dintre candidatii pe postul de ministru al marinei militare in timpul presedentiei Clinton. Insa facuse parte din lumea conventionala a armatei si a servicilor de informatii.

Eu stiam impotriva cui luptam dar el nu stia. Astfel ca el a zis: “Oh nu, trebuie sa procedam astfel. Tu esti doar un medic! Eu am facut parte din toate aceste cercuri si trebuie sa fim prudenti.”

Asa ca l-am luat in ras. Am incercat sa ii explic ca nu exista nici un mijloc de a infrange capacitatile de supraveghere a acestui grup ascuns, deoarece acestia poseda o tehnologie non-locala, „scalara” ce le permite sa depaseasca generatii intregi de dispozitive electronice.

Chiar si cele mai avansate tehnologii ale NSA si NRO sunt nimic in comparatie cu ce au ei, deoarece ei poseda de fapt interfete electronice cu constiinta cu ajutorul carora pot supraveghea orice in timp real, mereu.

Ei bine, el nu stia toate acestea. Eu stiam acest lucru si prin intermediul vederii la distanta (VR) (vezi NEXUS nr. 8) am descoperit ca si ei ma supravegheau prin aceasi metoda.

Astfel ca am continuat acest joc. Dar inainte de intalnirea din 13 decembrie 1993, cineva care fusese implicat in aceste proiecte in cadrul armatei, in Arizona, a venit la mine si mi-a zis: „Am inteles ca ai de gand sa te intilnesti cu Jim Woolsey, directorul CIA, ca sa discutati despre cutare si cutare lucru, in data de x.”

Am spus: „Nu voi confirma sau nega acest lucru, insa nu este interesant faptul ca tu faci comentarii asupra acestor lucruri?” Am povestit acest lucru persoanei mele de contact si aceasta a intrat in panica! „Cum se poate sa fi descoperit acest lucru?” I-am spus: „M.J., tu nu ai ascultat ce am zis.” Problema este ca majoritatea oamenilor sunt prea aroganti pentru a putea cunoaste ceea ce nu cunosc.

Trebuie sa mentionez de asemenea faptul ca in timpul vizitei mele la New York, in iarna lui 1994, in timp ce stateam la Hilton, pe Sixth Avenue, am primit un telefon de la un „reporter”.

Acesta a spus: „Sunt un reporter independent ce scriu pentru ziarul Wall Street Journal. Am inteles ca aveti o intalnire cu amiralul Woolsey cu privire la fenomenul OZN si inteligenta extraterestra. Ce imi puteti spune despre acest lucru?

Nu l-am mintit; i-am pus doar o intrebare retorica: „Chiar crezi ca un director CIA s-ar intalni cu un medic din Carolina de Nord pentru a discuta subiecte precum OZN-urile si inteligenta extraterestra?” Mi-a raspuns: „Ei bine nu, cred ca nu”. I-am raspuns: „Vezi? Ti-ai dat seama.” Am inchis telefonul si asta a fost tot. Dar aceasta experienta m-a facut sa inteleg ca comunitatea mass-media este de asemenea intrepatrunsa de indivizi din serviciile de informatii ce monitorizeaza activitatile noastre.

Aproximativ in acea perioada o persoana ce lucra cu contract pentru un grup fantoma ce avea o celula in interiorul CIA mi-a telefonat. Mi-a spus: „Uite, noi chiar vrem sa te vedem ca faci aceste lucruri. Grabeste-te”. L-am intrebat: „Ce vrei sa spui cu, «grabeste-te»?”

Mi-a spus: „Vroiam sa apara cineva sa faca acest lucru pentru noi; cel putin o treime dintre oamenii din acest grup ascuns doresc sa vada aceste lucruri dezvaluite, dar noi nu putem face asa ceva....”.

I-am spus: „Cine naiba credeti ca sunt? Sunt doar un medic din Carolina de Nord. De abia imi permit o oala de noapte in care sa urinez!”. Atunci a spus: „Nu, nu intelegi. Noi putem actiona doar din spatele scenei.”.

In cele din urma ne-am intalnit in Grove Park Inn, in Asheville. Nu am sa uit niciodata ce mi-a spus in timpul acelei conversatii: „Stii, daca vrei sa ne trimiti noua sau presedintelui un mesaj, tot ceea ce trebuie sa faci este sa ridici receptorul.

Nu trebuie sa formezi nici un numar – doar vorbeste. Sau daca preferi, doar sezi in biroul tau si vorbeste la cei patru pereti. Deoarece totul este supravegheat in timp real.” I-am spus: „Da, stiu.” Atunci m-a intrebat: „De unde stii asa ceva?”.

Am inceput sa ii povestesc cum au facut greseli si au lasat sistemul de ascultare deschis de cateva ori. Mi s-a intamplat si mie si sotiei mele Emily. Odata cand eram acasa si am ridicat receptorul sa dau un telefon am auzit o camera de control pe fir. In locul tonului puteam auzi oameni vorbind.

Astfel ca am intrebat: „Cine este acolo?”. Atunci o femeie cu un accent strain dar care vorbea corect engleza a spus: „Oh Dumnezeule, este domnul Greer”, la care i-am raspuns: „Doctor Greer pentru tine tarfo!” si am inchis.

In acele zile eram revoltat de aceste lucruri. Acum nici macar nu imi mai pasa. Asa ca i-am spus acestui om. „Da, sunt sigur ca este adevarat”. El a spus: „Stii, aceste lucruri trebuie sa se petreaca!”.

Atunci i-am spus „Dar de ce nu faci tu toate aceastea?” la care mi-a raspuns: „Oh nu, este mult prea periculos!”. Mi-a spus exact acelasi lucru pe care mi l-a spus si Laurence Rockfeller in luna septembrie, pe cand statea pe puntea navei sale, sub cerul liber.

Interese concurentiale in complot

Pana acum puteti observa o tema care se repeta mereu: exista oameni cu foarte multe relatii care sunt in interiorul acestor grupuri si care vor sa aiba loc o dezvaluire, dar sunt terifiati de acest grup violent.

Dupa aceasta intalnire am primit o invitatie din partea unui grup de persoane din interior, de a merge la Phoenix in vara anului 1994. Intalnirea avea loc la resedinta Wrigley, vechea si fabuloasa resedinta pe care familia Wrigley, (proprietara firmei ce produce celebra guma de mestecat Wrigley) a construit-o.

Aceasta fusese preluata de catre o celula din interiorul acestui grup secret. Erau prezente un anumit numar de persoane sumbre apartinand unor corporatii. Intalnirea se desfasura noaptea, la o ora foarte tarzie.

Un proeminent industrias ce avusese relatii cu aceasta celula era tinut sub influenta drogurilor si sub o anumita forma de control al mintii, in timp ce aceasta grupare il storcea de bani.

Apoi au utilizat banii lui pentru a sustine aceasta operatiune particulara. Metodele si motivele acestui grup sunt necunoscute. Le spun oamenilor: „Mai mult de 10-15% din ce am vazut sau aflat voi nu vreti sa auziti. Este atat de tulburator incat majoritatea oamenilor s-ar sinucide. Si, apropo, multi au facut-o.”

Pagina 3 din 3

Ne-am adunat toti in jurul unei mese de conferinte din resedinta Wrigley. Am discutat despre dezvaluirea informatiilor legate de fenomenul OZN si despre realizarea unui contact cu extraterestrii.

In timpul unei pauze, un om m-a tras deoparte intr-un balcon si mi-a spus: „Stii, noi am aflat ca ai avut acea intalnire cu directorul CIA si ca furnizezi informatii presedintelui, dar trebuie sa stii ca acesti oameni nu stiu nimic si niciodata nu vor stii nimic. Trebuie sa intelegi ca ar trebui sa vorbesti cu oameni ca noi.

Oamenii care au de a face cu asa ceva sunt oameni care au o multime de contracte cu guvernul. Si ar trebui sa vorbesti cu anumiti think-tanks [termen ce desemneaza un grup de indivizi dedicati cercetarilor sinergistice de inalt nivel asupra unor subiecte diverse, de obicei in laboratoare militare, corporatii si alte institutii.

De obicei termenul se refera in mod precis la organizatii ce sustin teoreticieni si intelectuali ce se straduiesc sa realizeze analize sau recomandari politice. n.t.], cu anumite ordine religioase si cu anumite ordine de preoti iezuiti ce detin controlul asupra transferului de tehnologie. Si ar mai trebui sa vorbesti cu...” Si mi-a dat o intreaga lista.

Ei bine, am crezut ca omul a luat-o razna cu certitudine. Dar s-a dovedit ca fiecare cuvant pe care l-a spus a fost adevarat: totul s-a confirmat in lunile care au urmat.
Lucrurile devin si mai ciudate.

Acest grup sau celula din guvernul din umbra incerca sa impiedice ceea ce noi faceam. Amintiti-va deci, acestea se petreceau in 1994. Un fost sef al servicilor de informatii al armatei – membru al acelui grup – mi-a oferit un loc in conducere in 1992. Deci lucrurile progresau, iar eu nu ma abateam deloc de la cursul meu deoarece asa sunt eu.

Asa ca acest om a spus: „Noi putem cu adevarat sa te ajutam.” Am intrebat: „Ce vrei sa spui?” Mi-a raspuns: „Ei bine, daca vrei sa fi sustinut in actiunea ta, doar lasa-ne sa te ajutam.” I-am zis: „Cum intentionati sa ne ajutati?” Mi-a raspuns; „Ei bine, esti medic, nu? Asa ca ai un credit bun. Am controlat asta.” I-am spus: „O da, cel mai bun.”

Mi-a raspuns: „Ei bine, stim ca ai carduri platinum si gold. Doar maximizeaza-le pe toate, in fiecare luna: 50000$, 100000$, oricat vrei. Ia cat de multi bani vrei tu. Si da-ne numerele. Din moment ce noi detinem toate super-computerele care protejeaza si monitorizeaza sistemele bancare ale lumii, vom reduce pur si simplu balanta contului la zero, ca si cum ar fi platita in fiecare luna.”

Aceasta este o poveste adevarata. Va spun ca fiecare cuvant este adevarat. I-am spus: „Bine, dar apoi, daca as face asa ceva, m-ai avea la mana, nu e asa? A avut doar o sclipire in ochi. Eram mult prea prevazator pentru a inghiti momeala, fie ea chiar si asa de tentanta.

Toata activitatea noastra a constituit un enorm efort financiar si o enorma lupta pentru aceia dintre noi care am incercat sa facem toate acestea fara a avea virtual nici un fel de fonduri. Dar sub nici o forma nu aveam de gand sa accept ce mi-a propus.

Apoi a spus: „Am inteles ca vei merge curand in Europa pentru a te intalni cu anumiti oameni ce au legaturi cu familia regala britanica” – lucru care era adevarat. Stia tot ceea ce fac! I-am spus: „Este adevarat”.

Mi-a spus: „Intamplator voi fi si eu acolo pentru a ma intalni cu cei din familia Rothschild si cu oamenii care controleaza corporatia Volvo si alte mari concerne industriale, deoarece toti acestia lucreaza cu noi”.

I-am raspuns: „O, sunt sigur ca este adevarat ceea ce spui.” Mi-a sugerat: „Haide sa ne intalnim cat vom fi amandoi in Londra.” I-am spus: „Bine, sunt de acord”. A inceput sa imi spuna: „Unul dintre prietenii mei, care este foarte interesat de ceea ce faci tu, este unul dintre liderii Consiliului de Relatii Externe, ambasadorul Maxwell Rabb. Ai vrea sa vi la o intalnire cu el?” I-am spus: „Da, bineinteles, daca vrea sa ne ajute”.

Apoi mi-a spus: „Si de asemenea familia Peterson – domnul Peterson era seful Consiliului de Relatii Externe, iar sotia sa era la conducerea Comisiei Trilaterale – lucreaza cu mine si poate ne putem intalni si cu ei”. I-am zis: „Cand vom organiza urmatorul eveniment, ii voi invita si pe ei”. Mi-a spus: „Trebuie sa stii ca toti acesti oameni citesc ceea ce tu scri si sunt foarte interesati de toate acestea.” I-am spus ca stiu acest lucru.

Din punctul meu de vedere toti oamenii sunt educabili. Si fiecare are de jucat un rol in toata aceasta drama cosmica. Dar acest om de legatura tenebros a fost esential pentru mine, el invitandu-ma din nou in cercul interior de conducere al cabalei. In timp ce nu aveam nici o intentie de a ma lasa controlat de catre acestia, nu aveam nimic impotriva faptului de a impartasi perspective si informatii cu ei.

Mi-a spus de asemenea ca sunt multi oameni de frunte din media cu care a lucrat si ca acest grup a lucrat cu Bono, U2, Moody Blues, Pink Floyd si diverse alte grupuri. Si mi-a mai spus ca acestia primesc ceea ce eu scriu. I-am spus: „Apreciez acest lucru.” Mi-a spus: „Le place ceea ce spui si ceea ce faci...”

Mai tarziu in acea iarna am mers in Europa si m-am intalnit cu niste prieteni foarte buni ai printului Charles si ai printului Philip.

Unul dintre cei mai buni prieteni ai printului Charles ne sustine foarte mult in munca pe care o facem. El a dorit sa primeasca cateva dintre materialele pe care le-am pregatit pentru directorul CIA si pentru presedinte, pentru a le putea impartasi cu printul Charles si cu altii.

Nu uitati faptul ca faceam toate acestea intre turele mele de la spitalul de urgenta. Uneori mergeam in Europa pentru 2-3 zile o data si veneam inapoi si trebuia sa intru intr-o tura de 24 de ore la departamentul de urgente! M-am intalnit pana la urma la Londra cu aceasta sumbra persoana de contact.

Inca incerca sa ma recruteze pentru operatiunile sale. Asa ca am ascultat si am invatat – dar niciodata nu am capitulat. Acest grup este cea mai mare organizatie criminala de tip mafiot de pe intreaga planeta. Va urma...

Cititi, Analizati, Concluzionati…. Cu Totii Suntem Co-creatori In Acest Univers !

Sursa

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...